Povestea lui Kiti

1 2 3 4 5

"Are aproape 1 an si jumatate si nu spune nici macar mama. «Papusica, spune ma-ma!» Se uita atenta la buzele mele, draga de ea, parca ar incerca sa ma inteleaga, dar nu reuseste. «Spune ma-ma!» Si iara liniste. «Maaa-maaa» strig aproape disperata a nu stiu cata oara. De data asta primesc un raspuns. Dar unul mut. Kiti ma imita, dar fara voce: ma-ma. O data, doar o singura data. Nu mai reuseste performanta asta. Cel putin nu inca trei ani de-atunci inainte.", Mihaela Rizea, mama lui Kiti, 7 ani, autism, Bucuresti.

Kiti este o fetita de 7 ani diagnosticata cu autism de la varsta de 3 ani. Parintii au suspectat existenta unei probleme de dezvoltare inca din jurul varstei de 1 an atunci cand fetita dadea impresia deseori ca nu aude. Totusi, Kiti demonstra de multe ori ca aude, chiar foarte bine. Acesta a fost motivul pentru care parintii au consultat pentru prima data un medic ORL-ist care le-a confirmat faptul ca fetita are un auz neafectat.

La un an si jumatate, Kiti avea contact vizual destul de bun, zambea, radea, cauta mereu compania parintilor si a fratelui ei mai mare. Cu toate acestea, nu emitea nici un sunet, nu impartasea celor din jur nimic din ceea ce ea considera interesant, punea in gurita orice lucru pe care-l intalnea, nu arata cu degetul, parea complet neinteresata in a asculta povestile citite de mama ei din carti. De asemenea, starile ei alternau intre calm desavarsit sau crize de plans greu de potolit.

Dupa ce a implinit 2 ani, parintii, din ce in ce mai ingrijorati, au inceput sa caute problema si, implicit, solutiile. Au consultat diversi specialisti, printre care un educator special, logoped, psiholog, neurolog. Acestia, impreuna, au pus un diagnostic: tulburare pervaziva de dezvoltare si au conceput un plan de recuperare pentru Kiti. Ea a inceput sa frecventeze centrul de recuperare cam cate 3 ore pe saptamana. Între timp, pedagogul cu care parintii erau in legatura le-a oferit o carte care a marcat trecerea la un alt nivel al eforturilor terapeutice. Este vorba despre cartea "Lasa-ma sa-ti aud glasul" scrisa de Catherine Maurice, mama a trei copii dintre care doi cu autism, care le-a dat parintilor lui Kiti multa speranta. Asa au ajuns spre terapia ABA, afland amanuntit si tehnic programele.

Parintii au inceput sa caute resurse si sa studieze amanuntit terapia ABA, in paralel incepand sa lucreze cu Kiti de la varsta de 3 ani, cate 3 ore zilnic. De la varsta de 4 ani, parintii au angajat studente la psihologie care au continuat munca lor. De atunci si pana azi, Kiti se afla intr-un program de 8 ore pe zi, 5-6 zile pe saptamana de terapie ABA. Iar de curand Kiti beneficiaza de ajutorul unui consultant de specialitate din Statele Unite, ceea ce a facut ca efortul financiar sa creasca...

De un an ea merge si la gradinita cate 3-4 ore pe zi, insotita de una dintre studentele care o ajuta sa faca fata cat mai bine incercarilor vietii "neautiste". Mama ei, Michele, ne spune ca "la inceput, orele diminetilor la gradinita erau plimbari nesfarsite de-a lungul si de-a latul salii de curs, insotite de fluturatul manutelor si acoperirea urechilor cu ele. Era nespus de frumoasa cu fatuca ei alba, ochii negri, buzitele trandafirii si parutul lung, moale si ondulat. Arata ca un ingeras, dar nu unul obisnuit, ci unul cam prea preocupat de ceva grav si extrem de important."

Desi Kiti a facut multe progrese, ea se lupta inca cu multe autostimulari, acestea fiind o piedica majora in calea invatarii, cu adaptarea la schimbarile de rutina care sunt inerente in viata fiecaruia dintre noi, cu stigmatizarea din partea copiilor si a adultilor din comunitate si cu dificultatile date de programul ei intens de invatare. Are insa si progrese, de care parintii ei sunt atat de mandri, progrese care aduc speranta in lupta cu autismul. "La ultima serbare de Craciun, Kiti a dansat un dans intreg alaturi de partenerul ei, un baietel dragalas, si de ceilalti copii. Neajutata!"

Kiti se bucura la maximum de dragoste parinteasca si frateasca, pentru ca mai are doi frati, ceea ce constituie un cadru excelent pentru oricare ar fi cursul terapiei si vietii ei. Mama lui Kiti imi spune cu mandrie ceea ce striga din cand in cand fratele mai mare al lui Kiti: "Mami, e extraordinar sa ai un frate si o sora!"

Parintii lui Kiti au infiintat de curand Asociatia "Catinca Maria". Scopul asociatiei este acordarea de suport terapeutic si psihologic copiilor cu autism in general si copilului Catinca Maria Rizea, in special. Deasemenea, asociatia isi propune sprijinirea personalului de specialitate in activitatile de terapie si cercetare legate de autism prin suport material pentru cursuri de specialitate. Contact: mihaelamaria_rizea@yahoo.com.

Doneaza online prin carte de credit pentru a sustine terapia unuia sau a tuturor copiilor ale caror povesti le-ai citit pe site.

Doneaza!